Se nascuse în interiorul unui soare rosu. Energiile clocotitoare îi dadusera viata lui si celorlalti asemenea lui. Erau multi. Atât de multi încât nu mai încapeau in cuptorul neostoit asa ca trebuise sa plece.
Simtea cum interiorul cuptorului devenise neîncapator. Apareau în fiecare fractiune de secunda altii. Trebuia sa plece. Si pleca. Pentru totdeauna.
Era un foton. Era o picatura de lumina. Era viteza pura acum, strabatând spatiul în linie dreapta catre capatul universului. Nu putea altfel. Era doar o cuanta minuscula, un produs al energiilor enorme care se desfasurau în interiorul soarelui tata. Dar acum era singur. Si nu se putea opri. Niciodata. Traiectoria sa rectilinie si uniforma era singurul sau scop.
Trecuse deja pe lânga planetele care orbitau alene în jurul soarelui rosu. Lasase în urma alte câteva aglomerari de praf si roci întunecate. Gonea în continuare. Nu întâlnise nimic pe drum. Altii nu fusesra tot atât de norocosi. Nimerisera planetele, rocile, orice urma infinitezimala de materie îi opreau din drum si erau reflectati spre alte destinatii. Dar el era norocos. Deocamdata.
Lasa în urma galaxia. O caracatita uriasa. Se rotea si... citeste mai departe