Scena 1


Din cameră iese un om, îmbrăcat sumar. Pe cap are o coroană de spini şi în mână ţine un sceptru. Se clatină. Decorul e minimal, aducând impresia de sărăcie. Două scaune stau în faţa unui pat, iar masa este aşezată de perete. Un bec stă aprins deasupra. Camera este deschisă la vedere. Omul iese din cadrul uşii pe scenă, mai în faţă.

-Am uitat replica. Se scarpină. Clătinându-se, se aşează pe un scaun. Incearcă să zică ceva, dar nu poate. Gesturi repetate de panică. La un moment dat izbucneşte în plâns.

-Nimeni nu mă crede. Am jucat rolul ăsta de zeci de ori până acum. Este imposibil să uit replica de început. Se ridică şi se plimbă, ca un ameţit. Pe drum vede o monedă.

-Pe toţi sfinţii. O monedă ludoviciană.

Se uită la spectatori. Se uită la monedă. Nu-i vine să creadă.

-Aşadar, ziua de azi începe bine. Bogat, sărac. Cum o-i fi. Se uită în oglindă. Vede coroana de spini.
-Să nu-mi spui că joc rolul lui Iisus. Se uită la sceptru. Se uită la monedă.
-O parte din mine ar vrea, cealaltă nu. O parte din mine este, cealaltă nu este.
-Sau poate amândouă.
-În cazul acesta... citeste mai departe