Farurile luminau la doi metri in fata masinii care inainta cu 30-40 km/h. La Maxi's distractia era in toi. Spre deosebire de Joey's, era un loc mai select, preferat de multe personalitati ale lumii interlope, oameni care isi castigasera banii prin metode semilegale. Nu era un local foarte rau famat, erau micii rechini si pestii lor remora care se invarteau in jurul lor. Era placut, discret, aerisit si civilizat. Clientii stateau la nisele discrete in lumina predominanta de roz pal, in atmosfera de liniste si bunastare. Habar n-aveau ca in acel moment se indrepta incet spre ei moartea implacabila in mica Toyota rablagita, si ca mai ramaneau sortii sa-i salveze. Se scurgeau ultimele clipe pentru unii din ei si nu o stiau. Si mica Toyota parca in spatele unei cladiri de unde vederea in diagonala dadea perspectiva ferestrelor in local.

     

      - Mai iau o bere, hotara Terry. Mia?

      - Da. Cat e ceasul?

      - 22:30. Chiar sa nu se intample nimic in seara asta?

      - Avem toata noaptea la dispozitie, dadu ea din mana.

      - Nu-mi place deloc. Mai bine ne facem ca nu vedem nimic. O sa fie ca acum doua saptamani. Ar trebui sa stam linistiti si sa treaca valul peste noi. Cand iei un glonte in brat ai o alta perspectiva.

      - Poate ca ai dreptate. Nu stiu ce sa facem. De data asta insa si Dawson pare hotarat. Nu cred sa fie capitanul in toate astea. Treaba e ca habar n-am care ar putea fi cartita. Mai bine treceam la FBI.

      - Nici acolo nu stai pe roze, ii spuse el. De aia am si refuzat. Mai bine LAPD.

      - Zau? Si acum ce facem?

      - Nu stiu insa totusi in astia de la Narcotice am incredere.

     

      Terry se lasa pe spate relaxat insa incordarea i se citea in priviri. Se silea sa nu priveasca spre masa aflata la cativa metri de ei la fereastra.

      O tacere brusca se lasa in local. Roland Martin statea cu capul pe masa cu ochii ficsi. O balta se latea in jurul lui. Ochii ficsi priveau la Terry. Alti ochi priveau la figura imbracata in costum elegant care isi odihnea capul pe masa. Nimeni nu isi revenise din surprindere. Pistolarul din dreapta lui Martin cazu pe spate fara o urma vizibila. Perforante, gandi involuntar Terry fara sa ia vreo decizie. Pur si simplu statea si privea ca toti ceilalti. La masa alaturata celor doi detectivi, chiar in spatele Miei, cetateanul gras se pravali incet sub masa. Toata lumea statea hipnotizata. Un alt glonte suiera si un alt comesean al lui Martin se clatina ca o frunza si cazu incet pe mocheta. La doua sute de metri distanta moartea isi alegea victimele in functie de vizibilitate. numaratoarea incepuse. Mia avea pistolul in mana insa nu cuteza sa se miste. Deja fiecare masa de la fereastra pierduse cel putin un om din ce puteau ei vedea. Toate in afara de a lor. Cei doi detectivi incercau sa nu respire.

      Statura asa parca o vesnicie. Apoi un urlet de femeie isterica si multimea navali spre usa. Usa masiva din plexiglas rezista cu succes iar clientii incepura sa se calce in picioare incercand sa iasa cate zece pe o usa pe care incapeau doar doi oameni. Cei doi detectivi o pornira si ei usor. Mia bagase pistolul la loc in toc. Nu aveau ce face. Dupa ce am vazut cine a crapat, as vrea sa strang mana celui care a facut asta, gandi el. Munca politiei pe cel putin opt luni de zile terminata in cateva minute. Multe intrebari ii treceau prin cap, mai ales cine si de ce. Putin ii pasa cum. Asta aveau expertii in balistica sa descopere. Desi nu putea afla raspunsurile, era multumit.

     

     

     

      Scaunul scartai.

      - Zece la sase, facu el. Nu ai recuperat nimic. Chris, nu prea esti vioaie in seara asta.

      - Ai avut trei ferestre iar eu doar doua, se stramba ea. Daca aveam pozitia ta curatam tot localul. Ai tras ca un agent de politie proaspat pensionat.

      - Niciodata valoarea nu imi este recunoscuta just, se planse el.

      - Stiu, dar eu tot tin la tine, se ghemui ea confortabil in scaun.

      - Si acum catre maica Rusie, zise el vesel. Black Ice era fieful traficantilor rusi si ucrainieni. Nu cei mai influenti insa in mod sigur cei mai cruzi si mai violenti. Fosti militari. TJ ii ura in mod aparte, in campania argentiniana primisera ajutor un batalion, cate un pluton raspandit prin unitati. Un astfel de pluton intrase in alcatuirea companieu lor. Profesionisti cruzi si marcati de sadism. TJ fremata de nerabdare.

      Mica Toyota opri la 50 de metri de local. In loc sa ia pozitia obisnuita TJ pleca hotarat spre intrarea in local. Privi reclama luminoasa cu litere de neon albastre.

     

     

      Localul era aglomerat. Igor privi o clipa dansatoarele apoi se grabi spre cealalta parte a tejgelei. Era multa aglomeratie si era in asteptarea unu bacsis baban, desi se saturase deja pana peste cap. Incepea sa puta a alcool si a transpiratie. Fetele dadeau tot ce puteau, cateva deja plecasera cu clientii in spate. Era o noapte banoasa. Apuca paharul si il sterse masinal. Isi trecu mana peste teasta cheala si ramase asa cu privirea pironita la silueta de la intrare. Se arunca imediat sub tejghea chiar in clipa in care arma incepu sa toace. Se tara pe sub scaune curios sa priveasca. Se ingrozi de amploarea macelului. Silueta in hanorac impermeabil manuia o arma Heckler pe care o dirija cu rafale scurte si extrem de bine directionate spre mese. Aproape imediat aparu o a doua silueta mai mica cu o arma de acelasi model si lua in primire partea cu tejgheaua. Uimit Igor vazu cum rafalele ocoleau pe angajatii localului. Fetele stateau urland ingrozite pe podiumul central iar gloantele parca in adins le ocoleau. Brusc siluetele se retrasera si se facura nevazute in ploaie. Mirosea a urina si a singe, a alcool din sticlele sparte.

     

      Chris mai privi in urma la cei doi paznici care stateau in fund cu cate un glont in pieptul aparat de inutila vesta. Inca nu ii iesise din cap bucuria sadica cu care TJ tragea schimband incarcatoarele. Adevarul e ca si ea trasese cu placere, dar se intreba cat putea el sa-i urasca pe rusi. Din experientele altor militari isi inchipuia foarte bine cat.

      Intrara in masina. Observa ca era tacut, insa nu era decat savurarea victoriei. Tot el rupse tacerea.

      - 28 la cat?

      - La 14. I-ai numarat pe ai tai?

      - Se intelege. Dar am cam avut de numarat. De data asta ai ramas mult in urma.

      - Dar am vointa.

      - la Motor Club iti dau voie sa folosesti aruncatorul. Pentru tine o sa fac o derogare de la reguli. Esti si tu mica si meriti asta din plin.

      - In regula. Multumesc, facu ea strengareste.

      O prinse dupa gat si o saruta pe obraz. Ea il ciufuli usor.

     

     

     

     

      Mica Toyota cauta o pozitie buna de fuga in partea localului in care se intalneau toti umflatii care cheltuiau pe masini sau motociclete intr-o luna cat trei familii obisnuite intr-un an. Erau oamenii carora li se permitea orice, de la accidente de circulatie pana la devastarea barurilor in gluma si ciomagirea clientilor. Scorul ramasese la aceeasi diferenta, 29 la 15, la Two Spiders fiind o treaba discreta, doi traficanti de cocaina jamaicani fiind foarte discret eliminati, fara sa observe cineva pana la plecarea lor din local. Se folosisera armele Beretta cu un amortizor de zgomot. Fusese o treaba curata si erau multumiti. TJ intoarse masina in strada.

      - E mai bine acolo, zise el. Mergem.... se opri brusc la suieratul aerului comprimat. Intoarse capul spre Chris si vazu proiectilul plecand in liniste cu zgomotul desfacerii unei sticle de bere, apoi la vreo patru metri isi desfacu aripioarele portante si porni in regim de racheta. Aoleu, ai facut-o, se vaita el si calca acceleratia pana la fund. Masina porni ca o racheta si dadura coltul de-abia apucand sa vada doua geamuri fara nici o flacara. Normal, Chris folosise proiectil de mare fragmentatie, si se intreba ce vor gasi inauntru echipele de intervantie. Racheta nici macar nu facuse un zgomot prea puternic explodand.

      TJ conduse in forta doua strazi apoi frana si continuara drumul in liniste.

      - Esti nebuna, dadu el din cap vesel.

      - Tu ai fost cu ideea cu aruncatorul, rase ea. vrei sa intram sa-i numaram? ii facu ea cu ochiul.

      - Ma recunosc invins, facu el.

      - Hai, bine egalitate, facu ea generoasa. Ce gasim la Zero Hour?

     

      Gasira traficantii de droguri sintetice obisnuiti care se invarteau si se multumira doar cu doi dintre ei care erau afara din local. Unul tocmai plasa marfa dealerului sau iar celalalt cobora din masina sa de teren. Nici macar nu se mai obosisera sa se camufleze prea bine. Trasesera cu armele sprijinite elegant pe cracanele mititele chiar pe plafonul Toyotei la 200 de metri, dintr-o parcare goala in fata unui market, apoi urcara linistiti in masina. TJ chiar insista sa intre sa ia ceva de mancare din market dar fata ii dadu una in umar cu cotul asa ca trase un chicotit scurt si puse contactul. Ploua groaznic. TJ se uita la ceas. Era 2 noaptea. Ii era somn, ura ploaia, se simtea fizic ranit, insa actiunea din noaptea aceasta il facea sa se simta bine dispus. Ambreie si pornira spre casa. Trecura si pe langa alte localuri insa fara a avea vreo intentie.

     

     

     

      - La dracu!!! urla capitanul Dawson. Si tu Hendrix si tu Rengel. Dormiti? Urla el la seful narcoticelor si cel al SWAT Team. Voi narcoticele erati calare pe Joey's iar voi tampitilor trebuia sa intrati peste rusi. Si nu stiti nimic nimic!!! Aveti vreo explicatie cat de cat semiambigua?

      - Doi insi au intrat cu doua puscoace automate si au curatat vreo 25 de rusi. Mai clar ca asta nu se poate, dadu din umeri Rengel. Daca mi-ar fi cerut ajutorul l-as fi dat din toata inima.

      - Voi constientizati ca doua sau mai multe persoane au luat trei, patru sau chiar cinci localuri la rand in cateva ore?

      - Pai la Motors au terminat repede, facu candid Rengel. De acum SWAT Team va sta la panda poate intra in vreo belea si sa fim pe acolo... Nu vreti sa dam anunt ca angajam ceva personal? triumfa el.

      - Dobitocule, tu o iei ca o gluma si primarul imi vrea capul. Idiotule. Si tu Hendrix ce ranjesti asa?

      - E groaznic, facu Hendrix. Inca doua raiduri si o sa fiu trimis in somaj.

      - Nu bai ca sefii raman, ranji Rengel. Noi o sa fim eroii, il incuraja el. Nu fii tembel. Ramanem noi si capitanul aici de fata.

      - Carati-va trupa de imbecili, se rasti el.

      - Sa traiesti, inaltimea voastra, ranjira ei. Plecara veseli si zgomotosi.

     

© Copyright Ciprian Ulea

Articol preluat din Arhiva SFera Online [sfera.tawil.dev].     © 2001 - 2011 sfera.tawil.dev | © 2011 - 2026 Arhiva sfera.tawil.dev | sfera.tawil.dev