Arhiva SFera Online

Nu ne vom mai întâlni în toamnă, domnule profesor !

Nu ne vom mai întîlni în toamnă, domnule profesor !

Dan Merişca

Publicat Luni, 2 Decembrie 2002, ora 10:05

      Studentul intra în fuga pe usa amfiteatrului. Haina îi era descheiata, nu avea cravata si se vedea cît de colo ca nu se mai rasese de aproximativ saptesprezece ore.
      Profesorul tresari neplacut surprins, dar, dînd dovada de calm si tact pedagogic, nu facu decît sa întrebe printre dinti, stapînindu-si cu succes nervozitatea:
      - Dumneata de ce nu astepti la rînd? N-ai învatat sa respecti ordinea?
      - Domnule profesor, va rog sa ma scuzati, dar trebuie sa va vorbesc.
      - Bine, bine, trage un bilet.
      - Nu, eu vreau sa va spun ca...
      - Trage dumneata întîi biletul si dupa aia spui. Ei, ce numar ai?
      - Dar, domnule profesor...
      - Bun, deci stii. Treci la tabla si expune.
      - Eu, cum sa va spun, azi dimineata, fereastra de la camin era deschisa... cînd m-am trezit, am simtit ca e cam rece în camera... Si, cînd ma uit, cocotat pe masa statea un omulet verde, îmbracat într-un costum argintiu care sustinea ca e extraterestru si ca...
      - Uite ce, lasa dumneata "teoria" la o parte si treci la subiect, scrie acolo ce stii.
      - Pai, stati sa vedeti, mi-a indicat cum sa calculez... e o formula la care am muncit toata dimineata; am obtinut-o acum cîteva minute... radical din viteza luminii la puterea minus pi, logaritm natural din... uitati, am scris aici, pe tabla si pe urma derivam partial fiecare din cele patru coordonate, trei ale spatiului si una temporala.
      Profesorul privi pe sub ochelari, plictisit:
      - Nu, nu-i asta. Nu esti la obiect. Eu ti-am dat altceva în curs. Scrie formula acolo.
      - Domnule profesor, dar nu e vorba de curs, spunea ceva de viteze superluminice, de hiperspatiu. Si ca am putea sa folosim propria noastra energie psihica pentru a ne salva. "E" mare, radical... stati sa va spun: peste extrem de putin timp, totul va fi inutil; întreaga planeta va trece printr-o noua faza de incandescenta, întelegeti? Spunea ca e o consecinta geologica a...
      - Draguta, matale habar n-ai de materie la geologie, îi zîmbi condescendent cel de la catedra. N-am ce-ti face: n-ai spus macar un singur cuvînt din cursul meu. Mai vii dumneata si în toamna!
      Amfiteatrul se cutremura din toate încheieturile, în timp ce geamurile sarira în tandari, cu un zgomot asurzitor.
      - Mi-a explicat cum putem sa ne concentram pentru a obtine saltul, domnule profesor! E ultima noastra sansa! striga studentul încercînd sa domine vacarmul. Apoi, lipindu-si mîinile de tîmple si închizînd ochii, îsi lua deodata zborul si disparu prin tavan fara sa lase nici o urma.
      In timp ce peretii amfiteatrului cadeau sfarîmati, iar podeaua crapa lasînd sa tîsneasca un gheizer de lava în flacari, profesorul apuca totusi sa treaca pe filele carbonizîndu-se în aer ale catalogului, un trei apasat.