Capsula
|
Laurenţiu Andronache
Publicat Sâmbătă, 7 Mai 2005, ora 19:30
Arlington, Virginia
19 iunie, 2046, 20:22 GMT
Batrânul general Wilson, unul dintre cei mai importanti oameni ce se aflau în acel moment la sediul PENTAGON, fu anuntat de secretara ca era cautat la telefon de Richard Kunisch. Toate convorbirile generalului, oricât de putin importante ar fi fost, treceau prin satelitii retelei DSCS (Defense Satellite Communications System), care se ocupau cu encriptarea, respectiv decriptarea acestora. Wilson puse receptorul la ureche si îi facu semn secretarei sa plece.
- Buna ziua domnule Richard.
- Buna ziua domnule general. Mediul nostru controlat se sincronizeaza cu ora de la meridianul Greenwich, astfel ca aici nu este tocmai zi.
- Ah. Unde te afli?
- Ma aflu în inspectie pe statia spatiala Skylab 3. Satelitul White Cloud tocmai ne-a furnizat câteva informatii pe care sunt sigur ca vreti sa le stiti. Au legatura cu incidentul de acum 3 zile din Volgograd.
Generalul deveni brusc interesat.
- Da?
- Da domnule. Consiliul de Securitate al Rusiei tocmai a iesit dintr-o dezbatere ce a durat aproximativ 10 ore. Presedintele nu a participat asa ca a fost informat ulterior asupra deciziilor luate. White Cloud a interceptat discutia pe care acesta a purtat-o cu Valentina Glazunov, secretar al Agentiei Spatiale Ruse.
- Foarte interesant. Si are legatura cu incidentul din Volgograd?
- Da. Se pare ca "meteoritul" care a lovit la periferia orasului acum trei zile nu era nicidecum un meteorit. Valentina Glazunov s-a referit la acel obiect ca fiind... n-o sa va vina sa credeti... Phobos 2.
- Imposibil. Din câte îmi amintesc Phobos 2 a fost lansat cu peste 50 de ani în urma. Probabil ca a parasit de mult sistemul nostru solar.
- Se pare ca este posibil. Phobos 1 si Phobos 2 sunt doua probe spatiale lansate de fosta U.R.S.S. la 7 iulie, respectiv 12 iulie 1988. Cântareau fiecare 2590 de kg. Aveau ca scop acumularea de informatii despre satelitul lui Marte mai putin vizibil, Phobos. Dar ambele au avut un sfârsit neasteptat. La 29 august controlorii de la sol au uploadat un software eronat pentru Phobos 1. Aceasta a dus la oprirea motoarelor, proba s-a întors, panourile solare nu au mai captat energie si în cele din urma astronomii rusi au pierdut contactul cu aceasta la 2 septembrie, acelasi an. Cu Phobos 2 nu parea sa fie nici o problema, totusi la 27 martie 1989, cu totul neasteptat, legatura cu acesta s-a pierdut. Nu avea sa se mai stie nimic legat de Phobos 2 din acel moment.
- Înteleg, dar nu vad cum ar putea o proba sa revina pe Pamânt de una singura.
- Eh... Aici mesajul Valentinei Glazunov a clarificat totul. Se pare ca în urma exploziei proba s-a dezintegrat aproape în totalitate. Totusi o capsula ce se aflase în interiorul acesteia la momentul prabusirii nu suferise nici o zgârietura. Indubitabil era de origine extraterestra deoarece structura moleculara si atomica a capsulei nu semana cu nimic cunoscut noua. A fost analizata cu un Spectometru cu raze X si s-a descoperit ca aceasta este alcatuita din elemente supergrele, foarte instabile, cu peste 118 protoni în nucleu.
- Cum este posibil asa ceva?
- Se pare ca ceea ce contine capsula tine acesti atomi, si moleculele pe care acestia le formeaza într-o stare stabila. Consiliul de Securitate al Rusiei a decis sa duca capsula pe statia Mir 2 unde va fi folosit un accelerator elotronic pentru a destabiliza structura moleculara a capsulei si astfel a o deschide. Le este frica sa faca acest lucru pe Pamânt, de aceea o duc în spatiu. Credem ca acea capsula contine informatii de extraordinara importanta asa ca v-as ruga sa folositi mijloacele militare pe care le gasiti de cuviinta pentru a intra în posesia ei.
- Actiunea pe care mi-o propui are acordul presedintelui?
- Da. Însa este esential ca rusii sa nu afle cine le-a luat capsula.
- Fii fara grija. Ma voi ocupa personal de asta.
- Va multumesc. O zi buna.
Nevada, Zona 51
24 iunie, 2046, 6:49 GMT
Capsula fusese furata cu tot cu racheta ce o transporta catre Mir 2. Rusii îi banuiau pe japonezi, ba chiar se facusera declaratii oficiale în acest sens.
În laboratoarele subterane din Zona 51 cercetatorii americani studiau deja capsula extraterestra de 3 zile. Se pare ca într-adevar nu exista alta solutie pentru a afla ce continea aceasta, asa ca Alfred Borrow ordona bombardarea acesteia cu ioni de ununoctium. 40 de minute mai târziu, Alfred Borrow înceta operatiunea de bombardare a capsulei. Efectul ionilor de ununoctium asupra acesteia era insignifiant. Se vedea deci obligat sa foloseasca acceleratorul elotronic. Capsula fu dusa la cel mai adânc nivel al bazei secrete, la aproape doi km sub nivelul marii. Acest nivel era perfect etanseizat. Alfred Borrow nu vroia sa riste. Stia ca acceleratorul elotronic provoca efecte neasteptate. Acesta urma sa imprime o viteza incredibila electronilor de pe ultimele straturi ale atomilor ce formau capsula, provocând haos în rotirea eliptica a acestora si destabilizând structura atomica deoarece electronii îsi paraseau orbitele. La 8:7 GMT capsula era introdusa în accelerator si Alfred Borrow ordona începutul experimentului.
Moscova, Rusia
24 iunie, 2046, 8:10 GMT
De doua minute cutremurul bagase spaima în Leonid Dimov, presedinte al Federatiei Ruse. Zguduiturile erau din ce în ce mai puternice. Pe monitorul calculatorului aparuse un afisaj care arata magnitudinea seismica, întocmai cum era detectata în timp real de catre seismograful din Moscova. Pe scara Richter cutremurul crescuse de la 1.4 pâna la 4.9 în mai putin de trei minute, iar cresterea continua din ce în ce mai lent. Presedintele se tinea de birou. La moment dat observa ca 8 din cele 10 linii ale holofonului erau ocupate. Cine stie de când asteptau acei oameni sa intre în contact cu el... Apasa butonul corespunzator primei linii si în fata lui aparu holograma Valentinei Glazunov.
- Domnule presedinte, am descoperit ce continea capsula extraterestra.
- Extraordinar! Cum si ce?
- În urma cu 2 minute partea central-vestica a continentului american a disparut. Probabil ca misterioasa capsula continea antimaterie. Americanii o furasera, nestiind ca, se pare, extraterestrii ne trimisesera un cal troian.
Presedintele parea sa nu înteleaga nimic.
- De ce a disparut? Cum? A explodat?
- Nu, nu a explodat. Când materia si antimateria intra în contact acestea pur si simplu se anihileaza reciproc... se transforma în energie. De la oceanul Pacific pâna în Colorado s-a format un crater de o adâncime asemanatoare cu cea a Groapei Marianelor. Un val tsunami este deja în formare si îi va lua 90 de minute pâna ce va matura aproape întreaga planeta. Nu vor exista multi supravietuitori. Va recomand sa va închideti în adapostul de lânga Nizhniy Novgorod. Si eu voi face acelasi lucru.
Presedintele însa lesinase.
© Copyright Laurenţiu Andronache
Articol preluat din Arhiva SFera Online [sfera.tawil.dev].