Luminile oraşului 2 (III)
|
Ciprian Ulea
Publicat Duminică, 17 Octombrie 2010, ora 10:10
TJ casca indelung si isi intinse oasele. Se uita la ceas. Ora 3, cam tarziu, gandi el. Petrecerea era pe sfarsite, muzica se auzea in surdina. Chloe adormise in bratele lui, si isi trase atent bratul amortit de sub ea, atent sa nu o trezeasca. O aseza usor pe canapea, apoi lua un hanorac subtire si o acoperi. Se racorise binisor afara, iar ploaia marunta continua sa se auda peste copertina baracii. Ultimii musafiri continuau sa sporovaiasca cu voci scazute, usor ametiti de la amestecurile de bauturi inghitite. TJ simti si el o apasare in ceafa, de la prea mult Cuba Libre, cu care nu prea mai e obisnuit. Majoritatea petrecaretilor sint obisnuitii surferi de la baraca, discutiile au ca punct de plecare placi, ceara, kite-uri.
Porni filtrul de cafea si ramase cascand.
- Fa-mi si mie te rog una, se auzi un glas. Sarbatorita aparu dupa mica usa. Hallie Burton sarbatoarea a saisprezecea aniversare, era petrecerea ei. Era nitelus ametita si ea, la varsta ei nu prea consuma bauturi alcoolice. Majoritatea invitatilor la petrecerea organizata de TJ si Chloe in cinstea ei erau cel putin cu 2-3 ani mai in varsta ca ea, insa in grupul surferilor de la baraca nu conta varsta.
- La multi ani Hallieburton, zambi TJ. E gata cafeaua. TJ lua cateva cafele pe o tava si se indreptara amandoi spre canapeaua unde Chloe adormise.
Nu apucara sa se aseze bine ca dupa baraca se auzi o rumoare brusca. TJ se ridica in picioare putin cam ingrijorat, nu parea o simpla ciorovaiala. Chloe se scula si ea din somb buimacita. TJ iesi de sub copertina. Ploaia incetase. Dadu nas in nas cu un grup de 3 invitati discutand aprins cu 3 necunoscuti. TJ se inegura la fata morocanos. Cei trei erau cunoscuti dupa mutre si accent ca facand parte dintr-o organizatie de rusi, o mafie care incerca sa controleze regiunea, cerand taxe de protectie. Acum se extindeau spre ei. TJ nu avusese probleme cu ei pana acum, zona fiind bine acoperita de politie, insa gruparile de genul acesta inflorea.
- Care e problema?, se interesa el.Baieti, nu ati fost invitati la petrecere, insa daca doriti sinteti bineveniti la un pahar.
- Daca pui problema asa, e cu totul alta treaba, ranji dezgustator unul dintre ei, un tip masiv, tatuat, ras in cap, cu o figura de dur, asa cum trebuia sa fie un dur, mai ales un rus emigrat.
TJ le facu semn larg sa intre si ii chema la tejghea sa-i serveasca. Cei trei cercetau locul cu ochi ironici, facand observatii intre ei. TJ le intoarse spatele si pleca la ale lui, urmarindu-i insa atent. Chloe urmarea scena dupa usa, impreuna cu Hallie si alti doi amici.
Petrecerea se mai dezmortise desi se apropiau zorile, odata cu venirea rusilor. Cu totii evitau contactul cu ei, insa se vedea clar ca au chef de cearta. TJ clatina din cap suparat presimtind probleme viitoare. Ii veni o injuratura pe limba dar se abtinu.
In 10 minute petrecerea se dezmorti de-a binelea. Scandalul il incepu rusul cel mai indesat care arata ca un dulap. Isi aratase forta pe placa lui Andy Chan, si ce mai ramasese din grupul surferilor se stranse imediat si incepusera sa se impinga. Andy Chan il pocni pe rus in figura si incepu o incaierare in toata regula. Rusii erau mari, insa ceilalti nu erau deloc niste slabanogi, si ii depaseau in proportie de 2 la unu. TJ se repezi la ei sa-i desparta, si ii expediara pe plaja cu suturi in fund, printre injuraturile rusilor.
Brusc, situatia lua o intorsatura brusca, fara indoiala ca rusii asta asteptasera. In mod sigur stiau cine este proprietarul localului, pentru ca in timp ce TJ ii impingea afara, lama unui cutit sclipi. TJ se feri, prins pe picior nepregatit, iar lama ii facu o rana serioasa pe antebrat. Rusul ranjea salbatic, iar grupurile se retrasera. TJ isi apuca bratul scrasnind din dinti. Prin fata ochilor ii aparu imaginea sa cazut jos pe podelele unei benzinarii din Miami, cu un cutit infipt in stomac. Ochii i se intersectara cu cei ai Chloei care alerga spre grupul lor. Ochii ei speriati intalnira ochii lui TJ, care aratau acum ca cei ai unui ucigas psihopat.
Brusc TJ se destinse cu un urlet. Strabatu distanta de circa 3 metri in aer, pana la cel cu cutitul, si ateriza lovindu-l de sus in jos cu calcaiul in stomac. Rusul se prabusi cu spatele pe nisip, iar TJ ateriza cu cotul exact in pieptul sau, apoi sari brusc in aer intr-o clipa, ii apuca pe ceilalti doi de gat si ii lovi cap in cap. Se lasa cu picioarele pe pamant in timpul in care cei doi se prabuseau. Cauta din ochi ceva, gasi o padela de la un caiac, insa se linisti si o lasa acolo. Isi stranse rana din curgea singele si se duse dupa un prosop. Chloe il urma, cineva intreba daca sa sune la politie sau la spital, TJ facu semn ca nu. Prefera sa lase lucrurile asa cum sint, iar Chloe avea sa coasa rana, aveau un arsenal intreg de medicamente si anestezice.
Cand reveni cu bratul bandajat, rusii plecasera deja, del lovit in piept de-abia mai respira. Se urcasera intr-un automobil mare si negru si plecasera, intr-un mod in care anunta razbunare. Zorii zilei se anuntau, iar restul petrecerii se sparse, fiecare plecand pe la casele lor. Chloe o conduse pe Hallie acasa, apoi se intoarse si se ocupa de rana lui TJ. Era destul de adanca, asa ca ii facu 2 injectii cu anestezic si antibiotic, apoi cusu rana, aplica un unguent si pansa rana. In 2-3 saptamani probabil ca nu se va mai cunoaste decat o urma vaga a taieturii.
Hallie Burton se invarti de cateva ori fara rost prin casa, gandindu-se la incidentul de pe plaja. Era uimitor ce poate face un om neantrenat dar plin de furie. Nu stia ca TJ sa fi pomenit a avea vreun antrenament special, sa fi practicat vreo arta martiala, desi lovise prea puternic si prea precis. Se intreba ce se va alege de mica baraca de pe plaja.
Deschise mica trapa si cobora in mica pivnita secreta, unde se aflau toate amintirile sale. Trecusera mai mult de 12 luni de cand tatal sau fusese pierdut in ultima misiune. Cumva NSA-ul urmarise sa-l elimine pe Jack Wellington in Washinton D.C., dupa mai bine de 10 ani in care lucrase pentru ei. Fusese lovit sub ochii ei, care astepta in urmarire la 2 km de pozitia sa. Cei de la NSA nu stiau ca Jack isi pregatise fiica si ca de mai bine de un an formau o echipa, fusese un secret bine pazit, inca de cand ea isi daduse seama de preocuparile tatalui ei. Ann Wellington fugise luand cu ea identitatea ultimei misiuni, ramanand Hallie Burton. Fugise spre sud, spre LA. Pastra cu ea o ura puternica si cateva parole ale unor conturi, ale caror proprietari erau decedati de ceva vreme. Povestea unchiului bogat fusese spontana insa bine gandita. Hallie se inscrisese cu noua identitate chiar si la biblioteca locala, facea parte din echipa de sah a micului liceu, iar preocuparile sale nocturne tineau de procurarea unei cantitati de armament sofisticat. Isi privi arsenalul. Tocmai isi procurase doua sisteme de camuflaj si detectie metamorfice, similare cu cele purtate in misiuni de catre Special Air Service, gasise marimea ei, SAS avea din fericire destule femei in componenta sa. Atinse arma de distanta, un Accuracy International pe trepied, cel mai usor model existent. Arsenalul era completat de doua arme automate Oerlikon W12 puternice si de o mitraliera mica, marca Sten si de un pistol marca Webley. Afinitatea pentru armele britanice i se transmisese de la Jack. Cel mai greu era cu transportul la obiectiv, avand doar 16 ani nu putea conduce un automobil, totusi avea trei mici automobile Suzuki care o asteptau in cateva parcari subterane mici si discrete din diverse locuri din oras. Reusea sa para mult mai in varsta ca sa nu bata la ochi, folosind o tona de machiaj, ceea ce o imbatranea spre 20 de ani, destul de dificil pentru o mutra pistruiata ca a ei.
Isi gasise un loc al ei, in care se simtea bine. pentru prima oara parea ca face parte din ceva, ca are o viata a ei. La baraca lui TJ si a Chloei gasise intelegere, prietenie, fara intrebari inutile. Se intreba oare ce se va alege dupa incidentul de acum cateva ore, trista.
Si totusi era ea, Hallie Burton. Nu se mai concepea ca Ann, uitase cine e Ann Wellington. Era Hallie Burton, acoperise aproape 10 contracte anul trecut, si castigase o gramada de bani. Si eliminase o multime de oameni. De ce nu ar face asta inca o data, pe gratis? Doar ca un antrenament. Nu numai ca un antrenament. Erau prietenii ei, era viata ei. Ce se va alege din Marylin Beach daca ea va sta deoparte? Coltul ei de paradis oare cum va arata?
Timpul preseaza. Probabil ca nu are mai mult de o zi la dispozitie. Ziua care tocmai a inceput. Oboseala nesomnului este ceva obisnuit. Desface dulapiorul si inghite o pastila cu Bezedrine. Trebuie sa aiba mintea limpede. Oameni, locuri, studiu pe Internet. la caderea noptii treaba trebuie facuta, raul trebuie eliminat. Hallie isi pregateste o cafea fierbinte si trece la micul sau birou.
TJ sforaia usor dupa efectul anestezicului. Chloe multumi in gand inspiratiei de a fi tras un pui de somn scurt la petrecere. Luase o pastila cu Bezedrine si incepuse sa studieze. In timp ce avea grija de TJ stia ca lucrurile nu aveau sa se opreasca aici. Rusii erau razbunatori si vor cauta sa puna lucrurile la punct. Brusc trase un zambet larg. Cauta cu febrilitate date despre mafia ruseasca. Pana cand Lentini isi consolidase puterea in zona docurilor, chiar cu ajutorul lui TJ si Chloe, mafia ruseasca ciupise putin din teritoriul italienilor. Pana acum nu se ajunsese la un conflict deschis.
Chloe urca in masina si demara usor. O lua spre centrul orasului, depasi Marylin Street, docurile, trecu prin cartierele mizere de langa docuri. In fata blocurilor de locuinte erau stranse grupuri de oameni, pierzand vremea. LA se confrunta cu un somaj fara precedent. Orasul era impanzit de camere de supraveghere si microfoane, politia era gata sa intervina in forta pentru pastrarea ordinii. In plina zi, orasul parea deprimant, insa noaptea ghetourile aveau farmecul lor, cel putin cand le priveai prin luneta telescopica a Remingtonului.
Chloe parasi fara regret zona. 5 kilometri mai incolo, trecuse de o zona comerciala moderna, cu cladiri acoperite cu sticla, intr-o zona rezidentiala cu blocuri moderne, parc si terenuri de sport si scoli bune. In parcarile cochete stateau masini de mic litraj sau electrice, iar rastelurile de biciclete erau pline. Chloe parca in locul rezervat si intra intr-una din cladiri, lua ascensorul pana la ultimul etaj, cel de-al paisprezecelea, si intra in apartament.
Micul apartament cochet si ingrijit era, alaturi de inca doua in acelasi gen, inchiriat pentru a avea acces la o parte cat mai mare din oras fara a-si expune locuinta permanenta. De multe ori petreceau cate o zi-doua in cate unul din aceste apartamente, dupa vreo misiune.
Cand iesi din apartament, Chloe era cu totul schimbata. Purta o fusta bej deasupra genunchilor, asortata cu o camasa alba si un taior bleu tinut pe brat. Isi inoda o esarfa la gat. Petrecu cateva minute indreptandu-si parul cat mai bine, se pieptana atent, cu carare pe mijloc, si isi alese o pereche de ochelari de soare. Se privi satisfacuta in oglinda, isi alese o poseta asortata insa suficient de mare si incapatoare cat sa poata contine diverse lucruri pe care le poarta dupa ele femeile ca Chloe, adica un mic pistol din material plastic Kel-Tec 4,2 mm cu munitie ceramica, un aparat de bruiaj electromagnetic, o trusa de machiaj, un cutit pliabil marca Berkley, evident bine ascutit, un pachet de servetele, un lat ingenios facut dintr-un fir de otel si doua manere de plastic, si alte accesorii menite sa o infrumuseteze pe ea sau pe altii. isi confectiona o legitimatie. Michelle Landys, inspector sef departament incendii premeditare. Deschise dulapiorul din baie si extrase cateva flacoane si un injector medical bicameral cu ac pe baza de gel, in care puse un anestezic usor in prima camera, si o otrava pe baza de nanoboti si mercur. Isi puse puse hamul cu arma regulamentara Beretta 9 mm, imbraca taiorul, incalta o pereche pantofi cu toc si facu cativa pasi. Mai exersa putin pana isi recapata dexteritatea si o porni spre iesire.
Mai privi o data fotografia. Marco Lentini avea 16 ani impliniti, si semana cu tatal sau, capul unei importante organizatii mafiote. Demara usor printre cladirile rezidentiale frumos aranjate, ingradite de arbori artificiali imensi, generatoare de oxigen moderne. Aerul era foarte placut aici.
Clinton High se afla intr-o zona asemanatoare, in centrul orasului. Chloe conduse fara graba pana la un garaj subteran, schimba placutele de inmatriculare ale masinii si isi continua drumul. Ajunse in zece minute, si parca micul autoturism drept in fata portii, pe locurile rezervate profesorilor. Isi lua geanta, facu loc sa treaca pentru un grup de adolescente apoi intra in curtea liceului, salutand usor din cap pe omul de paza care raspunse la salut si atat. Se opri in fata intrarii elevilor si urca cu pasi masurati cateva scari. Intra sigura pe ea pe usa liceului, si evident detectorul de arme incepu sa urle. Cei doi paznici cu sepci care le dadeau un aer oficial se miscara discret spre a-i bloca accesul si iesirea. Chloe se misca atat cat sa se vada arma si scotoci in geanta. Scoase legitimatia si o prezenta.
- Ma scuzati un minut doamna, facu cel mai marunt dintre ei, o sa trebuiasca sa informez pe domnul director adjunct. Stiti, regulamentul, a mai fost un domn inspector de la pompieri acum doua saptamani, de cand cu incidentul acesta am fost controlati destul de des, s-au facut multe investigatii. Stiu ca este un control inopinat, insa o sa va rog inca o data sa-mi acceptati scuzele, facu omul cu mana pe telefon.
- Sigur, facu Chloe intelegatoare. Se uita cu atentie la cei doi paznici. Aveau figuri inteligente, putea sa puna pariu ca Clinton High nu angaja nici macar paznici fara colegiu. Celalalt om de paza avea cam 25 de ani si avea o mutra de intelectual perfect, cu ochelari si un zambet de curtoazie pe fata.
Directorul adjunct veni in graba. Era destul de tanar, pana in 40 de an, si arata la fel de intelectual ca si paznicul. Chloe isi prezenta legitimatia, si scoase arma cu tot cu toc. O intinse spre primul paznic. Acesta se retrase incurcat si privi spre directorul adjunct.
- Puteti pastra arma domnisoara, spuse acesta. Ma numesc John Hurley, director adjunct la Clinton High.
- Credeam ca regulamentul ... incepu Chloe.
- Domnisoara, sunteti primul inspector care se ofera sa lase arma paznicilor. De doua saptamani primim mereu astfel de controale si acesta e primul subiect de cearta, nimeni nu a acceptat sa-si lase arma in seiful paznicilor.
- OK, facu Chloe. Scoase arma, trase incarcatorul afara, verifica daca nu are glont pe teava, apoi arunca incarcatorul in poseta. Isi puse arma in toc si zambi.
- Este perfect, va multumim. Unde ati dori sa va conducem?
- Am inteles ca nu sinteti la primul control de gen, facu Chloe... Nu trebuie sa ma conduceti nicaieri, este o investigatie, va trebui sa va puneti la dispozitia mea doar daca va solicit prezenta.
- Am priceput, facu adjunctul, In cazul acesta, banuiesc ca aveti toate datele. daca aveti nevoie sa stiti ceva, trimiteti dupa mine.
Chloe isi incepu cautarea, incepu cu centrala termica, conecta micul calculator, verifica baza de date, se plimba apoi pe holuri si verifica aparatele de aer conditionat. Repera foarte repede tinta si isi facu planul. Mai pierdu vremea vreo ora, verificand meticulos instalatiile, apoi il solicita pe adjunct, pe care il ruga sa-i puna la dispozitie o scara plianta.
- Cu multa placere domnisoara, replica acesta. Insa as fi de parere sa mai asteptati putin. Vine pauza mare, iar elevii merg la cantina. Ar fi poate o idee buna sa continuati dupa aceasta pauza, in timpul cursurilor, nestingherita. Va invit sa luati dejunul la cantina noastra, mai mult ca sigur ca va este foame. Ma duc sa aranjez cu scara, si va astept la masa profesorilor.
- Va multumesc, asa voi face, totusi voi prefera putina discretie.
- Sigur ca da, o sa aranjez pentru o masa mai retrasa, si daca nu este secret, poate imi veti spune cateva din rezultatele investigatiei dumneavoastra.
- Va voi pune la curent, desigur.
Chloe porni cat mai discreta, evita camerele de supraveghere care impanzeau culoarele, apo trecu spre cantina. Isi repera tinta relativ repede. Marco Lentini traversa holul absorbit in discutie cu o bruneta draguta. Chloe isi fixa in palma injectorul, se grabi usor inaintea lor, apoi se opri brusc in fata unui panou de control. Cu atentia distrasa de conversatie, Lentini si bruneta se ciocnira cu ea. Chloe fixa injectorul in zona spatelui lui Lentini, care nu simti mica intepatura a acului datorita anestezicului. Chloe avu timp din belsug, cateva secunde pentru a injecta nanobotii, apoi se retrase si privi la cei doi, care pronuntara cateva scuze indiferente si isi continuara drumul. Chloe isi propuse sa ramana la masa si pleca si ea pe urmele lor spre cantina.
Hallie isi verifica inca o data planul si armele, apoi se hotara sa doarma cateva ore. Cu coada ochiului vazu pe monitor o stire de ultima ora. Marco Lentini, decedase in urma cu o ora la resedinta tatalui sau, iar in organismul sau se gasisera urmele unor nanoboti. Genul de amestec era folosit de catre armata ruseasca, iar banuielile se indreptau catre angajatii cantinei liceului. Hallie dadu din umeri, inchise monitorul, si trecu in dormitor.
In acelasi moment, Chloe vazu stirea pe monitorul masinii. Totul decursese perfect, nanobotii fusesera eliminati, ramanand doar cei care trebuiau sa ramana, si care sugerau o infestare in jurul orei 17, ora la care se servisera sandvisuri la cantina liceului. Chloe isi luase talpasita pe la orele 14, dupa o inspectie sumara a sistemului de ventilatie, asa ca nici macar nu se obosira sa verifice camerele de supraveghere, insa oricum machiajul si pieptanatura ar fi facut-o greu de recunoscut chiar si de catre camerele de inalta fidelitate.
- Hei, unde ai fost? o interpela TJ. Am incercat sa te sun.
- Serios, zambi ea. Am fost chemata la serviciu, o inspectie de urgenta la Clinton High.
- Da, iar inspectia ta a avut rezultate concrete, pufni el in ras. Cum naiba ai reusit sa lucrezi asa de curat?
- Iti povestesc imediat, ma duc sa-mi iau din bucatarie cateva fructe.
- Ti-e foame, am pregatit o salata, o anunta el.
- Nu, am luat masa la cantina liceului, striga ea din bucatarie.
TJ rase si se aseza comod pe canapea in asteptarea povestirii.
Seara venise umeda, amenintatoare. Ploua iarasi, o burnita umeda si nesuferita. De pe acoperisul cladirii de 20 de etaje, Hallie privi prin telescop, apoi isi sterse vizorul. Se misca putin pentru a se dezmorti. Mangaie usor arma Accuracy International Tropical, si misca putin mai incolo, la indemana, automatul Oerlikon. Continua sa vizeze prin detectoare cartierul general al rusilor, aflat cam la doi kilometri distanta. Acestia asteptau vizita gruparii italiene, iar LAPD isi infiltrase o grupa SWAT - Urban Warrior in cateva din cladirile din jur. Tacuti, acestia asteptau. Politia era in stare de alerta, iar Hallie isi actualiza in permanenta pozitiile lor. Folosea o munitie subsonica, o combinatie de plastic si hylex, cu masa inertiala mica, suficienta cat sa penetreze o vesta antiglont la distanta aceea, foarte greu de detectat. Oerlikon-ul era incarcat cu munitie semiperforanta MDK Clusters, menita sa faca prapad pe distante scurte, in cazul in care va trebui sa angajeze lupta. Prezenta oamenilor legii avea avantajul asigurarii anonimatului, insa de la un nivel incolo pericolul deconspirarii era mare. Hallie isi potrivi mai bine panoul antiglont, nu avea deloc chef sa fie impuscata din spate de SWAT Team.
Rafalele de ploaie se potolisera. TJ deschise fereastra, Mai arunca un ochi spre monitorul de securitate, apoi se lasa la loc in pat. Chloe veni in bratele lui, iar el o saruta pe gat si impinse mai incolo sub perna automatul Ingram care se dovedise pana la urma cea mai comoda arma cand era vorba de a dormi cu ea sub cap.
© Copyright Ciprian Ulea
Articol preluat din Arhiva SFera Online [sfera.tawil.dev].